Noul regulament Schengen. Verificări mai drastice ale documentelor de identitate pentru cetățenii care intră și ies din UE

Toți cetățenii UE și din state terțe care vin în UE sau pleacă din UE vor fi verificați sistematic în bazele de date, cum ar fi cea a documentelor furate, conform unui nou regulament care schimbă Codul Schengen pentru granițe și care a fost votat joi, 16 februarie în Parlamentul European.

”Securizarea granițelor noastre externe înseamnă construirea unui scut puternic împotriva terorismului în Europa și protejarea dreptului la viață, corolarul tuturor drepturilor. Fiecare viață pe care o salvăm descoperind un potențial luptător străin merită efortul, iar verificările sistematice în bazele de date sunt un pas obligatoriu către protecția minimă pe care avem datoria de a o asigura cetățenilor noștri”, a spus raportorul Monica Macovei (ECR, RO).

Noul regulament, care schimbă Codul Schengen pentru granițe (SBC), a fost prezentat de Comisia Europeană în decembrie 2015. El obligă statele membre să efectueze controale sistematice ale persoanelor care traversează granițele externe ale UE în bazele de date cu documente furate și pierdute, în sistemul de informații Schengen (SIS) și în alte baze de date UE relevante. Verificările sunt obligatorii la toate granițele aeriene, maritime și pe uscat, atât la intrarea, cât și la ieșirea din UE.

Modificarea regulilor este un răspuns la amenințările teroriste în Europa, așa cum au demonstrat recentele atacuri din Bruxelles, Paris și Berlin, precum și fenomenul ”luptătorilor străini”, adică cetățeni UE care se alătură grupurilor teroriste în zonele de conflict, cum ar fi Daesh în Siria și Irak.

Rezoluția a fost adoptată de Parlamentul European cu 469 de voturi pentru la 120 împotrivă și 42 de abțineri.

Verificări amănunțite și documente obligatorii pentru toți cei care tranzitează

Parlamentul European precizează că în cazul în care verificările sistematice întârzie prea mult traficul pe uscat sau pe mare, statele UE pot efectua verificări ”țintite”, cu condiția ca un studiu de risc să fi arătat că acest lucru nu va crea amenințări printre altele la securitatea internă sau politicile publice.

Cei care nu sunt subiect al unor verificări ”țintite” vor fi obligați să treacă printr-o verificare obișnuită care să dovedească validitatea documentelor lor de călătorie și să le confirme identitatea.

Sinteza modificărilor aduse Codului Schengen pentru granițe

În sinteza regulamentului de modificare a Codului Schengen se arată:

„Acest regulament se aplică tuturor persoanelor care trec frontierele externe ale oricărei țări a UE, cu excepția celor ale Regatului Unit și ale Irlandei, precum și frontierele interne ale spațiului Schengen (un spațiu fără frontiere care cuprinde 22 de țări ale UE, precum și Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).

Frontierele externe

Frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit.

La trecerea unei frontiere externe, cetățenii UE și celelalte persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație în baza dreptului Uniunii (cum ar fi membrii familiei unui cetățean UE) fac obiectul unei verificări minime. Această verificare minimă are ca scop stabilirea identității pe baza documentelor de călătorie și constă într-o examinare simplă și rapidă a valabilității documentelor (inclusiv, dacă este cazul, consultarea bazelor de date privind documentele furate, deținute fără drept, pierdute sau anulate) și a prezenței indiciilor de falsificare sau contrafacere.

Resortisanții țărilor terțe fac obiectul unor verificări amănunțite. Acestea includ examinarea îndeplinirii condițiilor de intrare, inclusiv verificarea în sistemul de informații privind vizele (VIS), dacă este cazul.

Pentru șederile care nu depășesc 90 de zile pe parcursul oricărei perioade de 180 de zile, resortisanții țărilor din afara UE trebuie:

  • să posede un document de călătorie valabil;
  • să posede o viză valabilă, dacă este necesar;
  • să justifice obiectul șederii și să dispună de mijloace de subzistență suficiente;
  • să nu se fi dat o alarmă în ceea ce-i privește în sistemul de informații Schengen (SIS) în vederea refuzului intrării;
  • să nu fie considerați o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă, sănătatea publică sau relațiile internaționale ale țărilor UE.

În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, și dacă nu se aplică unele dispoziții speciale (de exemplu din motive umanitare), intrarea pe teritoriul UE este refuzată. Intrarea nu poate fi refuzată decât printr-o decizie care să indice motivele precise ale refuzului, comunicată de către o autoritate națională competentă printr-un formular uniform. Persoana care a făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării are dreptul la o cale de atac și trebuie să primească informații scrise cu privire la procedura națională.

Documentele de călătorie ale resortisanților din afara UE sunt sistematic ștampilate la intrare și la ieșire. În cazul în care documentul de călătorie nu are ștampilă de intrare, se poate prezuma că titularul nu îndeplinește, sau nu mai îndeplinește, condițiile privind durata șederii pe termen scurt. Cu toate acestea, resortisanții țărilor din afara UE pot prezenta orice elemente de probă credibile de natură să demonstreze că au respectat condițiile privind durata șederii pe termen scurt, cum ar fi bilete de călătorie sau documente justificative ale prezenței lor în afara teritoriului țărilor UE. La cererea unui resortisant al unei țări din afara UE, se poate renunța la aplicarea ștampilei de intrare sau de ieșire în cazul în care aceasta ar putea crea dificultăți pentru respectivul resortisant. În acest caz, ștampila trebuie aplicată pe un formular separat, în care se menționează numele persoanei și numărul pașaportului.

Controalele la frontieră se efectuează de către polițiștii de frontieră. În exercitarea funcțiilor lor, polițiștii de frontieră trebuie să respecte în totalitate demnitatea umană și să nu facă nicio discriminare pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Codul frontierelor Schengen le permite țărilor UE să înființeze puncte de trecere a frontierei comune cu vecinii lor din afara UE, la care polițiștii de frontieră din fiecare țară efectuează controale la ieșire și la intrare în mod consecutiv, în conformitate cu legislația lor națională, fie pe teritoriul țării UE în cauză, fie pe teritoriul unei țări din afara UE.

Țările UE trebuie să aloce personal și resurse corespunzătoare suficiente pentru a asigura un nivel înalt și uniform de control la frontierele lor externe. Acestea se asigură că polițiștii de frontieră sunt profesioniști specializați și instruiți corespunzător.

Țările UE își acordă asistență reciprocă în vederea punerii eficiente în aplicare a controalelor la frontiere. Cooperarea operativă este coordonată de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex).

Frontierele interne

Orice persoană, indiferent de cetățenie, poate trece frontierele interne prin orice punct, fără niciun control. Acest fapt nu elimină posibilitatea ca autoritățile naționale polițienești să își exercite competențele, inclusiv în zonele de frontieră internă, cu condiția ca această exercitare să nu aibă un efect echivalent cu cel al verificărilor la frontieră.

Țările UE care fac parte din spațiul Schengen trebuie să elimine orice obstacol care împiedică fluidizarea traficului la punctele de trecere a frontierelor interne, în special limitările de viteză care nu se bazează exclusiv pe considerente de siguranță rutieră.

În cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a siguranței interne, aceste țări pot, în mod excepțional, să reintroducă controlul la frontierele lor interne pe o perioadă limitată de maximum treizeci de zile (care se poate prelungi în anumite condiții stabilite de cod) sau pe durata estimată a amenințării grave. La asemenea măsuri trebuie să se recurgă numai în ultimă instanță. La reintroducerea acestor controale, celelalte țări ale UE care fac parte din spațiul Schengen și Comisia Europeană trebuie informate fără întârziere, în vederea unor posibile consultări. În același timp trebuie informate Parlamentul European și Consiliul.

Consultările dintre țările UE și Comisie pot avea loc cu cel puțin 10 zile înainte de data preconizată pentru reintroducerea controlului la frontiere, pentru a organiza cooperarea reciprocă și a examina proporționalitatea măsurilor în raport cu evenimentele aflate la originea reintroducerii controlului la frontiere. Decizia de reintroducere a controlului la frontierele interne trebuie luată într-o manieră transparentă, iar publicul trebuie informat pe deplin, cu excepția cazului în care există motive imperioase de siguranță care să împiedice această informare.

În situații excepționale și în cazul în care o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a siguranței interne dintr-o țară a UE impune măsuri imediate, țara respectivă poate reintroduce imediat controalele la frontierele sale interne. Acesta notifică apoi în mod adecvat decizia sa celorlalte țări ale UE și Comisiei.

Dacă, în cadrul evaluării Schengen, se constată deficiențe grave la efectuarea controalelor la frontierele externe de către o țară a UE, Comisia poate formula recomandări. Pentru țara UE în cauză, recomandările pot include prezentarea către Frontex a unor planuri strategice de gestionare a situației pe baza unei evaluări a riscurilor sau inițierea alocării unor echipe europene de polițiști de frontieră sau, în ultimă instanță, închiderea unui anumit punct de trecere a frontierei.”

Noul regulament va intra în vigoare în a 20-a zi după publicarea în Jurnalul Oficial al UE. Regulamentul va fi aplicabil imediat, iar în cele mai multe state membre, simultan, inclusiv în România. Danemarca, Marea Britanie și Irlanda nu s-au raliat acestui regulament.

Trả lời

Email của bạn sẽ không được hiển thị công khai. Các trường bắt buộc được đánh dấu *